agonie si extaz; un cliseu, dar care se potriveste intocmai

o gradina japoneza feerica. singurele sunete ce disturba linistea paradisiaca sunt cele ale vrabiilor si ale mirificei cascade de 20 de metri, din care se reflecta razele soarelui bland. ma plimb cuprins de ganduri pozitive si sunetul pasilor pe iarba moale ma imbie la bunavointa si zambete sincere si spontane.

(ZGGGGGGGGGGRSHHHHHHHHHHH!!)


o mana uriasa extensibila pe care sta scrisa cugetarea "intru pururea comunist" ma apuca de soldu-mi firav si ma arunca fara scrupule in taramul despre care nimeni nu vrea sa vorbeasca. este taramul nervilor si frustrarii. tatal meu, jumatate din care eu samanta firava m-am nascut, reuseste sa-mi induca o stare cu care ma dezobisnuisem si ma aduce inca o data in pragul disperarii. oare de ce mai intotdeauna cei ce au putere abuzeaza de ea? in constitutia fiecarui stat nebananier aceasta nelegiuire se numeste abuz de putere si se pedepseste prin lege. pacat ca familia nu are in sine reguli scrise. pentru ca tata ar fi un gras tatuat pe toate partile corpului ce-ar practica sodomia pe la colturi, si-ar scuipa gardieni printre gratii.