generatia pastila

autoare anonima... pentru voi. good job girl. :)

speranta mea se ascunde-n cer.
m-am urcat in avion sperand sa ajung la ea...
dar n-am vazut decat nori si nu am simtit decat durere.
am crezut ca-n cer e viata,
e doar tacere.
doamna din aer se uita ciudat la mine.
e posibil,oare,sa fi aflat ceva?
ma indoiesc sa fie asa de perspicace.
oricum nu m-ar interesa.
orice s-ar intampla,nu as simti,
caci de mult am incetat sa mai simt ceva ce vine din afara mea...
durerea mi-a ocupat sufletul,
mi-a intrat pe sub piele...
simt numai ce vine din inima mea,
adica numai durere.
am nevoie de pastile ca sa simt,
ca sa vorbesc si chiar sa mint.
caci inima nu m-ar lasa,
daca n-ar vrea o pastila si ea...
dar stiu ca-n jurul meu traiesc doar mincinosi.
ei nu ii mint pe ceilalti,se mint numai pe ei.
se pierd in minciuna,pana cand ea devine adevar.
ea-i scapa de furtuna,
ea-i haina lor de lana,
sarpele pentru mar...
noi nu suntem Natiunea Prozac,
dar suntem Generatia Pastila.
uneori mai folosim si ac,
dar intepatura-i fina
nu-i de-ajuns pentru fiintele pierdute in lumea-masina...
noi vrem ceva mult mai dramatic,
ceva dur,greu si pragmatic.
pentru ritmul de viata alert
in metropola universului,
orasel din lumea a treia,
unde s-a creat Generatia Pastila,
fara prezent,fara simt si fara mila...