o atmosfera placuta de vara, ce te indeamna sa te intinzi la un picnic domina peisajul. verdele crud te imbie la ganduri pasnice, iar gardul viu, inalt de peste 3 metri pare ca se intinde la infinit. roxi se apropie de el cu intentia vadita de a-l atinge.
- "nu pune ma mana! daca e vreun portal ceva?" ii soptesc cu o voce tremuranda.
- "hahaha! termina-te ma cu d-astea! unde te crezi, in harry potter?" imi raspunde pe un ton mai degraba batjocoritor.
ii urmaresc cu atentie miscarile lente ale mainii, care se opresc precum jerry pe langa gaura lui din perete. gardul era doar un gard.
- "ai sa-mi dai o bere." zise ea.
cu un zambet sters, ma apropii si eu de gardul dubios, si-l ating fara frica. intr-adevar, e un simplu gard.
- "hai sa vedem unde duce!"
propunerea ei a sunat ca o introducere in fizica cuantica pentru mine. confuzia se instaleaza in scurt timp, si-i raspund:
- "cred ca tine kilometri intregi... are rost?"
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment