boxul te duce oriunde.
pai uite cum sta treaba, la inceput esti un copil prost, fara viitor, cu haine din obor, care se duce zilnic la scoala, si caruia ii numara tatal foile din caiet. acelasi tata care intr-o dimineata, uitandu-se pe hbo la un meci de-al lui doroftei, te trezeste in urlete, protestand la deciziile arbitrului. te trezesti buimac, cu un ochi mai mare, unul mai mic, iti scoti pijamaua din cur si te asezi pe canapea langa acelasi tata ce continua sa se uite absent la meci.
iti place ce vezi, iti place modul cum sare sangele din gura adversarului lui doroftei, si iti creste inima in tine cand vezi ca gongul ce anunta finalul rundei aduce cu el urale si fluturari de steaguri ros-galben-albastre din arhiplina sala.
la final, doroftei castiga. arborezi un zambet tamp, si hotarasti brusc sa devii boxer.
peste 4 ani, deja ai destule cicatrice pe fata, fapt ce atesta ca meciul ala te-a marcat si-ai decis sa te tii de sport. deja rolurile s-au schimbat, daca acum cativa ani copiii mai mari te trimiteau in suturi sa le iei cola, acum ai propria ta garda de corp, care le face pe toate. nu iti mai pasa de nimeni, te antrenezi din ce in ce mai tare.
deja faci de 9 ani box, si te simti stapanul lumii, sentiment sentiment asemanator cu acela de a trage o linie generoasa de coca. hotarasti sa faci ceva cu care sa apari pe prima pagina in libertatea, si decizi sa traversezi lantul muntos himalaya intr-un picior. reusesti fara probleme, si la capatul aventurii primesti cadou o excursie gratuita pe marte din partea nasa. si te duci, si vizitezi roci, niste roci, alte roci si inca cateva roci. si te-ntorci.
vezi cum boxul te-a adus in spatiul cosmic?
1 comment:
Doroftei pe unde o umbla acum?
Post a Comment