ma mai gandesc

o atmosfera placuta de vara, ce te indeamna sa te intinzi la un picnic domina peisajul. verdele crud te imbie la ganduri pasnice, iar gardul viu, inalt de peste 3 metri pare ca se intinde la infinit. roxi se apropie de el cu intentia vadita de a-l atinge.

- "nu pune ma mana! daca e vreun portal ceva?" ii soptesc cu o voce tremuranda.
- "hahaha! termina-te ma cu d-astea! unde te crezi, in harry potter?" imi raspunde pe un ton mai degraba batjocoritor.

ii urmaresc cu atentie miscarile lente ale mainii, care se opresc precum jerry pe langa gaura lui din perete. gardul era doar un gard.

- "ai sa-mi dai o bere." zise ea.

cu un zambet sters, ma apropii si eu de gardul dubios, si-l ating fara frica. intr-adevar, e un simplu gard.

- "hai sa vedem unde duce!"

propunerea ei a sunat ca o introducere in fizica cuantica pentru mine. confuzia se instaleaza in scurt timp, si-i raspund:

- "cred ca tine kilometri intregi... are rost?"

almanahe

foaie verde mori in beznã
eu ieri mi-am scrantit o gleznã
si de tare ce ma doare
m-am gandit sa urlu tare

generatia pastila

autoare anonima... pentru voi. good job girl. :)

speranta mea se ascunde-n cer.
m-am urcat in avion sperand sa ajung la ea...
dar n-am vazut decat nori si nu am simtit decat durere.
am crezut ca-n cer e viata,
e doar tacere.
doamna din aer se uita ciudat la mine.
e posibil,oare,sa fi aflat ceva?
ma indoiesc sa fie asa de perspicace.
oricum nu m-ar interesa.
orice s-ar intampla,nu as simti,
caci de mult am incetat sa mai simt ceva ce vine din afara mea...
durerea mi-a ocupat sufletul,
mi-a intrat pe sub piele...
simt numai ce vine din inima mea,
adica numai durere.
am nevoie de pastile ca sa simt,
ca sa vorbesc si chiar sa mint.
caci inima nu m-ar lasa,
daca n-ar vrea o pastila si ea...
dar stiu ca-n jurul meu traiesc doar mincinosi.
ei nu ii mint pe ceilalti,se mint numai pe ei.
se pierd in minciuna,pana cand ea devine adevar.
ea-i scapa de furtuna,
ea-i haina lor de lana,
sarpele pentru mar...
noi nu suntem Natiunea Prozac,
dar suntem Generatia Pastila.
uneori mai folosim si ac,
dar intepatura-i fina
nu-i de-ajuns pentru fiintele pierdute in lumea-masina...
noi vrem ceva mult mai dramatic,
ceva dur,greu si pragmatic.
pentru ritmul de viata alert
in metropola universului,
orasel din lumea a treia,
unde s-a creat Generatia Pastila,
fara prezent,fara simt si fara mila...