stii feelingul ala, cand iti e prea somn ca sa deschizi ochii, si iti misti pleoapele fara vlaga. exact asta faceam eu. si ma simteam greu. intr-un final deschid ochii, dar ii inchid rapid la loc cand vad soarele stralucind in inaltul cerului.

in jurul meu, natura. atat. zidul se terminase brusc, cu cateva caramizi sparte si aruncate in scarba pe jos, ca si cum super mario ar fi trecut pe-acolo. nici urma de roxi. cred ca a cazut in groapa responsabilitatii. si nu cred, sigur a cazut in ea. am spus poate de par-plaisir, sa fie textul mai placut ochiului. dar nu are rost sa ne ascundem dupa cuvinte. zidul s-a terminat.