Toata chestia asta cu echinoctiile, sau cu anotimpurile impartite in mod egal pe 3 luni, e un stereotip, un snobism. Inceputul fiecarui anotimp il simti tu, cand vrei tu si cum vrei tu, numai sa fi limitat in gandire si sa spui ca toamna vine pe 1 septembrie fix. Pentru mine azi a inceput toamna, pe 6 septembrie, din mai multe motive.
Mi-am scos hanoracul din ghiozdan mai repede decat credeam, si nu mi-am mai ridicat manecile, pentru ca nu mi s-a facut cald in el. In schimb am purtat gluga cu mare drag. Am simtit mirosul vantului, amestecat cu frig. Da, frigul are un miros specific, si are menirea de a-ti inrosi si raci nasul. Oamenii arata altfel, mai grabiti, mai britanici, cei cunoscuti arata altfel imbracati in haine groase, obisnuit fiind cu aceleasi haine pe perioada verii. In drum spre casa, m-am afundat in scaunul din 667, si acolo am crapat, citind fragmente dintr-o carte, si ma simteam asa bine...
Acum, acasa, ma relaxez cu... ce crezi?.. Coldplay. Va urma Pink Floyd, si dupa aceea Hooverphonic.
Sa fiu sincer, abia asteptam sa vina toamna. Mi-e dor de vremurile in care o ardeam cu 4 bluze pe mine, si nu puteam sa misc degetele de frig. Traiasca luna septembrie. Te iubesc mai mult decat iti imaginezi.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
1 comment:
Eu sunt "Mighty Epeckson" care a luptat vitejeste impotriva emolailor bozgori. :D Nu am profil de haibafta si a trebuit sa imprumut :D
Post a Comment