Ai avut vreodata sentimentul ala, ca orice ai face nu e bine? Ca atunci cand abia inveti sa inoti, teoretic stii miscarea, esti sigur pe tine, pana intri in apa, care parca nu te-ajuta, si incepi sa te afunzi, si incepi sa tipi, si inghiti apa, si in tot rastimpul asta incerci, dar dai din maini degeaba, si in curand picioarele nu te mai ajuta. Apoi apelezi la eternul "ajutor, ma inec". Dar, ca sa vezi, cliseu, nu te ajuta nimeni, si cu un ultim efort incerci sa ajungi la mal. Picioarele te lasa de tot si incep sa vezi lumina, apa iti inunda plamanii cu mult inainte sa faci hipotermie, si te lasi in voia miscarii apei. Sunetele se amplifica, si dau o aura speciala ritualului. Auzi muzica, auzi delfinii, auzi sirenele, iti auzi frustrarea, iti auzi gandurile, dar nu ti mai simti partile corpului. Inchizi ochii, dar nici macar lacrimi nu mai poti varsa, pentru ca esti inconjurat de apa. Razele soarelui dispar odata cu sperantele tale ca mai poti scapa, si totusi inca speri. Aici intervine conditia umana, si intensitatea cu care vrei sa scoti la capat situatia. Personal, inca ma zbat.
De ce nu fac nimic bine? Sa stii ca ma inec, si ca ntr un film prost, voi muri si ma va scoate politia din apa, si voi fi ingropat, si tot ce va ramane sunt pozele si amintirile. Voi fi ceva ce ti a fost frica sa incerci. Cine credea ca te poti ineca din neputinta, din confuzie, si din dorinta de a avea mai mult, de a avea tot. Desigur, tu stii ca asta e o alegorie. Prefer cuvinte, alaturari de cuvinte si expresii neobisnuite, tocmai pentru ca ce simt eu e neobisnuit, crud si neobisnuit. Deocamdata ma rezum la cateva cuvinte scrise intr un blog prost, ca sa am ce mi aminti, si sper, ca sa avem de ce rade cand vom citi peste cateva luni, la caldura unei ciocolate calde. In Anglia, desigur. I want you for my biggest problem.
...for the moment..
...for the moment..
